Pe Cer E Soare

Just another WordPress.com weblog

Mihail Eminescu de Romania

Posted by peceresoare pe 15 Ianuarie 2013


Mihai Eminescu … unul dintre puţinii nascuţi ” de la Nistru pan’la Tisa” care sa-si merite apelativul ” de Romania”. Asa cum vad eu, probabil că ar mai fi doar Mihai Viteazu. (punct)

Eminescu despre învăţământul românesc: 

„Studiul principal al unei şcoale rurale este limba românească … Domnul învăţător însă să-şi deie silinţa şi mai cu seamă să caute, ca copii să nu înveţe nimic în mod mort şi mecanic, ci totdeauna să poată povesti cu cuvinte proprii ceea ce au citit ” … În şcoală se stăruie îndeosebi asupra scrierii corecte şi asupra exprimării literare, dar se neglijează ortoepia, adică pronunţia corectă, şcoala şi teatrul sunt factori prin care se poate ajunge la o pronunţie corectă” .

Eminescu despre Români si România:

 „Înmulţirea claselor consumatoare şi scăderea claselor productive, iată răul organic, în contra căruia o organizare bună trebuie să găsească remedii”… „am ajuns, într-adevăr, în această Americă Dunăreană, ca tocmai românii să fie trataţi ca străinii, să se simtă străini în ţara lor proprie”…„Nu e indiferent ce elemente determină soarta unui popor. Predispoziţii şi aptitudini moştenite, virtuţi şi slăbiciuni moştenite, calităţi sau defecte intelectuale şi morale dau domniei unui element etnic alt caracter decât domniei altui element. Demagogia la noi înseamnă ura înrădăcinată a veneticului fără tradiţii, fără patrie, fără trecut, în contra celor ce au o tradiţie hotărâtă, un trecut hotărât” „Nu voim să trăim într-un stat poliglot, unde aşa-numita patrie e deasupra naţionalităţii. Amândouă nu sunt decât două cuvinte pentru aceeaşi noţiune şi iubirea de patrie e una cu iubirea naţionalităţii. Singura raţiune de a fi a acestui stat, pentru noi, este naţionalitatea lui românească. Dacă e vorba ca acest stat să înceteze de a mai fi românesc, atunci o spunem drept că ne e cumplit de indiferentă soarta pământului lui”. „Nu oprim pe nimeni nici de a fi, nici de a se simţi român”.

Eminescu despre religie :

Religia – o frază de dânşii inventată
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,
După ce-amar muncirăţi mizeri viaţa toată,
Aţi mai purta osânda ca vita de la plug?

Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea
Şi v-a făcut să credeţi că veţi fi răsplătiţi…
Nu! moartea cu viaţa a stins toată plăcerea –
Cel ce în astă lume a dus numai durerea
Nimic n-are dincolo, căci morţi sunt cei muriţi. ( Imparat si proletar – 1874)

Eu nu cred nici în Iehova,
Nici în Buddha­-Sakya-Muni,
Nici în viață, nici în moarte,
Nici în stingere ca unii. …

Toate-aceste taine sfinte
—­ Pentru om frânturi de limbă ­—
În zădar gândești, căci gândul,
Zău, nimic în lume schimbă.

Și fiindcă în nimica
Eu nu cred ­— o, dați-mi pace!
Fac astfel cum mie-mi pare
Și faceți precum vă place. … (Eu nu cred nici in Iehova – 1876)

,, Doctrinele pozitive, fie religioase, filozofice, de drept ori de stat nu sunt decât tot atâtea pledoarii ingenioase ale minții, al acestui advocatus diaboli care e silit de voință ca să argumenteze toate celea. Acest mizerabil avocat e silit să puie toate într-o lumină strălucită și, fiindcă existența este în sine mizerabilă, el e nevoit să împodobească cu flori și c-o aparență de profundă înțelepciune mizeria existenței, pentru a înșela în școală și în biserică pe tucanii cei mici, care intră abia în scenă, asupra valorii vieții reale.” (Cezara – 1876)

,, … Nu vezi tu că legi, state, monarhi, religii nu sunt decât aparatul greu pentru a face cu putință acest act murdar de reproducere și a vă arunca apoi în brațele monotoniei meschine a urâtului, a ridiculului, a unei vieți care-mi face greață?…” (Avatarii faraonului Tla)

 „Dacă am avea religie, noi doi, am crede că Dumnezeu nu va lăsa nerăsplătit atât amor, dar n-o avem, de aceea numai în noi înşine putem crede şi pe noi înşine ne putem întemeia. Eu zic: crede în mine şi nu vei fi amăgită, afară doar dac-oi muri. ” (Măi fată nebună şi drăgălaşă, August 1882, Emin catre Veronica Micle)

 

Eminescu despre teoria relativitatii:

La steaua care-a răsărit
E-o cale-atît de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă. 

Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e…. (La steaua – 1886)

Porni luceafărul. Creșteau
În cer a lui aripe,
Și căi de mii de ani treceau
În tot atâtea clipe.

Un cer de stele dedesubt,
Deasupra-i cer de stele –
Părea un fulger ne’ntrerupt
Rătăcitor prin ele. (Luceafărul – 1883)

nota bene : Principiul relativitatii a fost tratat inca de la 1632 de catre Galilei. Teoria relativitatii (Lorentz -) Einstein a fost enuntata in 1906 si redefinita in 1916, asa cum spunea Einstein, cele doua teorii fiind descoperite empiric !

Ambele conclud ca masuratorile unor marimi ca timp, spatiu, distanta, etc. sunt diferite functie de viteza observatorilor. In particular, spatiul si timpul se pot dilata. 

Marimile SPATIU si TIMP (SPATIUTIMP) trebuie considerate impreuna si in directa relatie una cu cealalta.  

Viteza luminii este aceeasi pentru toti observatorii.  

Daca cittiti cu atentie „La steaua” si „Luceafarul” observati, fara prea mult efort, ca Eminescu defineste practic-poetic ceea ce Einstein urma sa enunte in teoria relativitatii + introduce evaluarea vitezei luminii in „ani lumina”. Eminescu nu a fost un vizionar pentru simplu fapt ca el stia ce avea sa fie publicat in dec. 2012 – imaginea obtinuta de telescopul Hubble, denumita codificat Hubble Ultra-Deep Field (HUDF) si care prezinta galaxii asa cum aratau ele acum 13,4 miliarde de ani !@!. … „Iar raza ei abia acum , Luci vederii noastre,” aviz tuturor amatorilor ! inainte sa se pronunte prost informati … sa se informeze!

Eminescu despre marele design al universului :

Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viață dătător,
Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeuna,
Căci unul erau toate și totul era una;
Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată,… (
Rugăciunea unui dac – 1879)

cea mai detaliata (zic eu) biografie a lui Eminescu (de Romania) a fost scrisa de Flavia-Corina Minuţă vezi linkul: http://www.vesperala.com/index.php?showtopic=16445&hl=eminescu

Memorialul Mihai Eminescu sat. Ipotesti, com. Mihai Eminescu, jud.Botosani e-mail: m.ipotesti@gmail.com Tel: 004 0231517602; tel./fax: 004 0231517404 www.eminescuipotesti.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: