Câinii comunitari – o problemă fără stăpân!

De la lupul cenușiu la câinele comunitar

Câinele sălbatic
Primul animal sălbatic apropiat de om a fost câinele, câinele sălbatic, ruda lupului cenușiu. Se întâmpla acum vreo 15000 de ani. De atunci am evoluat împreună. Și poate că evoluția noastră era alta fără el. 

Câini domestici
Bucureștiul, ca multe alte aglomerări urbane, s-a dezvoltat la început pe orizontală. Nu exista curte fără un coteț și fără câinele aferent. 

Câini fără stăpân
Primul pas înapoi, către sălbătici(r)e, a fost când au rămas fără stăpân după ce buldozerele sistematizării lui Ceaușescu au ras casele, până atunci apărate de ei. Stăpânii lor au fost mutați cu de-a sila în garsoniere chibritoase sau au murit de inimă rea. Și astfel, cei mai buni prieteni ai oamenilor, s-au găsit singuri și fără căldura mângâierilor și mai ales fără  mâncarea stăpânilor. Se-ntâmpla prin anii ’70, 1970-1980. Însă s-au adaptat. Le-au trebuit nu mai mult de 10 ani pentru a acoperi teritoriul orașului și a-l acapara pentru ani buni. Au eliminat mai toată concurența formată, in special, din pisici și șobolani. Solitari sau în haite, și-au delimitat teritorii. Au invățat să caute (singuri) și să-și găsească mâncarea și apa.

Câini vagabonzi
Așa au devenit câini vagabonzi, câini fără adăpost. Dorm pe unde apucă, iarna se strâng unii în alții pe lângă țevile de căldură sau pe capacele calde ale canalelor. Stau și cerșesc din priviri un os, o felie de salam, în fața magazinelor și șaormeriilor, de unde mirosuri color le inundă simțurile. Acțiunile unor primari incoerenți și puși pe căpătuială, care au ingrădit spațiile verzi cu garduri de sarmă, înalte, au făcut ca asfaltul trotuarelor, in anumite zone, să fie plin de excrementele câinilor străzii și ale câinilor de apartament. Câinii de pe stradă s-au retras in spatii abandonate, de regulă la marginea orașului, unde coabitează în haite. Aici e pericolul. Din câini vagabonzi, societatea umană i-a  transformat în câini maidanezi. Și este ultimul stagiu înaintea întoarcerii la starea lor inițială. Câini sălbăticiți.

În București cel puțin, există o majoritate a câinilor liberi pe care o putem numi câini urbani. S-au adaptat la viața orașului mai ceva decât unii semeni de-ai mei. Așteaptă la semafor culoarea verde sau la trecerile de pietoni stau cuminți pe trotuar, până când trece un om. Și atunci trec și ei. Tot acești câini comunitari, urbani, orășenești, au îmbunătățit salubrizarea străzilor și a spațiilor verzi din jurul blocurilor prin „colectarea” resturilor alimentare aruncate de colectivitatea umană „educată” și „civilizată”. Își imaginează cineva mirosurile care ar pluti în aer fără munca acestor „salahori”? Suntem oare pregătiți acum să trăim fără ei?

Cât de mult este interesat pri-marele Oprescu sau Primaria Municipiului București de problema câinilor liberi sau a cetățenilor orașului in relația cu acești câini – observăm pe site-ul PMB.ro 

Căutarea „”câini”” nu a gasit nimic !!! ??? Probabil că interesul nu e pe față ci pe sub masă !

În ultimii 7 ani au murit 4 oameni ( de care am aflat eu) mușcați de câini. Printre ei și Ionuț, copilul din București. Și abia acum televiziunile, media online și casa politică au văzut „pericolul” reprezentat de câini.  Si-și fac rating sau campanie pe socoteala asta. În aproape aceeași perioadă de timp, dinamica accidentelor grave de circulație, în majoritatea lor produse din cauza consumului de alcool, arată că în 4 ani, 

accidente grave 2007-2010

2007-2010 au murit peste 11000 de oameni. Cu sigurantă au fost ucisi pe trecerile de pietoni mult mai mulți oameni decat au fost omorâți de câini. Și ce s-a întreprins? S-au desființat trecerile de pietoni? Au fost condamnați cu executare cei de la volanul vinovat? 

În China imperială , dacă-n fața împaratului s-ar fi prezentat parinții unui copil mâncat de câinii străzii – verdictul împaratului ar fi fost : ” Omorâți primarul”